Conturând modul în care se raportează trăirile sale particulare la mersul mereu abrupt al viețuirii colective, autorul uzează uneori de procedeul contestării unui sumum de posibile reacții la tumultul universal, pentru a face mai vizibilă atitudinea și profilul său personal pe care îl va mărturisi cu sinceritate. În acest fel eliberează spațiul din jurul propriei sale imagini cu care se raportează la exterior, evidențiindu-și unicitatea.
HĂRĂZITA ORĂ
Nu mai adorm în hărăzita oră
Cu străvezie trenă voluptoasă,
Când simt tăişul ruginiu de coasă
Cum trupul frânt de lipsuri îl devoră.
Nu ştiu minţi mânat de o angoasă
Că-n tihnă trec aripi spre auroră
Şi ne găsim nădejdea în agoră,
Când bluza clipei într-un cot e roasă.
Nu preţuiesc o rană ce se strânge
Când între noi sunt altele ce dor,
Nu râd senin când altu-n juru-mi plânge
Îngăduind obida prea uşor.
Nu vreau oricând să-nmoi un vers în sânge
Şi, mai presus, nu pot, uitând, să mor.
Негізгі бет Adrian Munteanu - Videosonet 112 - Hărăzita oră
Пікірлер: 4