Iubirea = Agonie sau extaz. Multumesc! Respect vesnic.
@florinmoldovanu
2 жыл бұрын
Este o diferența mare intre iubire si atasament. Dumneavoastra vorbiti despre atasament. Paleologu, de altfel un om al culturii, vorbeste despre acelasi lucru, insa evitarea generata de frica de suferinta este doar un rezultat al acestei iubiri. Iubirea nu presupune suferinta si nici extaz deoarece cele doua stari sunt intr-o stare reactiva una fata de cealalta. Extazul este eliberarea de suferinta iar suferinta devine pretul platit pentru atingerea extazului. Acesta este si motivul pentru care nu putem sa ne petrecem prea mult timp fiind fericiti pentru ca ne conditionam fericirea de teluri si impliniri (extaz). Adoram agonia si extazul pentru ca ne ofera o varietate larga de experiente emotionale ancorate adanc in memorie prin repetitie si care ne-au fost romantizate prin culturalizare (carti, filme, muzica, etc). Cu alte cuvinte vrem sa repetam ceea ce am mai simtit insa partile bune vin la pachet cu tragediile. Toata drama umana inclusiv razboaie, crime si alte tragedii isi au originea in aceasta neintelegere a iubirii. Iubirea este acceptare totala si daruire fara vre-un tel, scop sau motiv personal ulterior pentru ca motivatia si scopul conditioneaza si limiteaza iubirea pe care poti sa o oferi separand-o in agonie si extaz. Acelasi lucru poate fi spus si despre fericire. Fericirea nu este un scop, o tinta sau o realizare. Fericirea este eliberarea de starea anxioasa produsa de necesitatea atingerii unui scop. Iubim animalele pentru ca ele sunt lipsite de acest tortionar numit minte ancorate fiind in corp si simturi cum de altfel este si natural. Fericirea pe care o cauti este in tine, lumea doar te-a facut sa uiti asta oferindu-ti idei care iti conditioneaza starea ta naturala de a fi. Nu esti ceea ce simti. Ceea ce simti ti se intampla tie, pentru ca cel ceea ce esti este dincolo de simturi. Intelegand asta realizezi ca atat agonia cat si extazul, fericirea sau nefericirea sunt doar manifestari inseparabile precum soarele si umbra si ca in fond nici unul nici altul nu au vreo insemnatate speciala decat aceea de a se manifesta.
@BogdanLiviu7
2 жыл бұрын
Absolut superb! ❤
@monicadragan6837
4 жыл бұрын
🙏💟🌸Mulțumesc în eternitate!
@monicagalatanu9151
5 жыл бұрын
Aceasta este si parerea mea din nefericire,oamenii cauta iubirea si implicit se tem de ea.Ori in iubire nu exista frica.Fie e frica,fie e iubire.Ambele nu pot coexista.Daca nu iubesti pierzi din start,iar daca iubesti nu poti fi invins pentru ca in iubire nu exista invins si invingator ci doar biruinta.Iubirea este pentru oamenii curajosi.Biruinta asupra vietii nu poate fi decat prin iubire care e mai tare decat moartea.Iubirea este singura realitate intre toate iluziile si cel mai grandios sentiment fara de care nimic nu are sens🌹❤si nimic nu este autentic si firesc.Daca pierzi iubirea ce folos de ce.ti ramane? Doar in iubire omul este el insusi cu adevarat fara de nicio masca.😍💕Este mai mare suferinta in absenta iubirii decat suferinta din iubire. Respect,maestre! Dumnezeu sa.ti aibe sufletul in iubirea Sa vesnica😇
@florinmoldovanu
2 жыл бұрын
"oamenii cauta iubirea si impicit se tem de ea" - De iubire nu ai cum sa te temi asa cum un bebelus nu se poate teme de mama sa "Ori in iubire nu exista frica." - Care iubire? Ce intelegi prin iubire? "Fie e frica, fie e iubire. Ambele nu pot coexista. Daca nu iubesti pierzi din start, iar daca iubesti nu poti fi invins pentru ca in iubire nu exista invins sau invingator ci doar biruinta." - Ambele nu pot pot coexista, corect, dar ce e de "pierdut"?? Daca ceva este de "pierdut" atunci dragostea ta nu este adevarata ci este atasament. Atasamentul genereaza frica - visavis de "fie e frica, fie e iubire". In iubire nu exista invins si invingator doar daca nu exista atasament iar daruirea este dincolo de scop sau tel. Scopul sau telul genereaza frica nerealizarii iar odata ce acest scop este atins apare frica de a-l pierde. Biruinta din nou implica realizare, tel, scop si atunci si posibilitatea nerealizarii acelui scop sau tel si inevitabil frica. Frica si biruinta sunt doua fete ale aceleiasi monede, una fara cealaltanu se poate, sunt doar romantze. Iar daca iubirea biruieste atunci exista frica decaderii din iubire. "Iubirea este pentru oamenii curajosi. Biruinta asupra vietii nu poate fi decat prin iubire care e mai tare decat moartea." Aici intri in romantze Crestin-Ortodoxe. Moartea exista doar pentru ca tu te consideri separat de Dumnezeire. Nu doar atat, tu, persoana ta nu exista. Tu asa cum te stii este doar o idee pe care societatea a creeat-o. Ideea de tine moare atunci cand mori. Corpul tau este un process de reinoire constant iar cand "moare" se transforma in altceva. Totul este armonie nici o tragedie. Decat tragedia caracterului creat de societate in mintea ta. "Iubirea este singura realitate intre toate iluziile si cel mai grandios sentiment fara de care nimic nu are sens🌹❤si nimic nu este autentic si firesc." Din nou, defineste ce intelegi prin iubire. samd . .
@florinmoldovanu
Жыл бұрын
@Daisy _ Orice tip de iubire in care exista doi este nascuta din frica. Singurul fel de iubire adevarata este acela care nu poate fi pus in cuvinte si care nu cunoaste dualitate si separare si pe care nici mintea nu il poate observa inctrucat observarea implica existenta a doua puncte, observatorul si fenomenul iubirii. Mintea nu o poate cunoaste total insa ea isi doreste intoarcerea la siguranta pe care iubirea i-o ofera. In viata intalnim cateva variatii si forme de iubire. Unele mai intense altele mai putin intense. De departe cea mai autentica forma de iubire este aceea a mamei fata de copil intrucat ea este cea mai apropiata de iubirea primordiala, de existenta dincolo de minte in care copilul ia fiinta. Odata separati de corpul mamei ne dezvoltam si suntem invatati usor usor ca avem o existenta separata de restul universului iar aceasta separare care este generata de identitatea insusita de minte este cauza principala nevoii de iubire insa este si un atasament fata de cei ce ne asigura siguranta si acceptarea. Este important de inteles distinctia dintre CORPUL FIZIC si IDENTITATEA MENTALA. Cine crezi tu ca esti ca si identitate a fost format de societate prin culturalizare. Fara culturalizare omul nu este cu mult diferit de un caine sau o maimuta cu ceva abilitati creative mai elaborate. Atat "progresul" cat si distrugerea care exista in lume au la baza aceasta identitate fictiva numita EU. Dincolo de acest "EU" omul traieste fara constientizarea existentei de sine intr-un prezent permanent fara a avea un flux mental venit din conditionarea trecutului sau anxietatile viitorului. Aceasta stare de existenta este foarte, foarte, foarte rara si este cunoscuta sub numele de iluminare sau in engleza "enlightenment". Datorita faptului ca ea nu poate fi nici dovedita si nici verificata de catre nimeni de-a lungul istoriei au existat multi maestri spirituali sau guru (si inca mai sunt) care profita de o asemenea eticheta pentru a dobandi foloase financiare si a se servi de oameni pentru interesele lor personale. Se presupune ca Iisus Hristos ar fi fost un astfel maestru iluminat insa nu exista foarte multe dovezi clare asupra a cine ar fi fost Iisus in afara Crestinismului institutionalizat care oricum nu are credibilitate. Referitor la iubire romantica fata de un partener acest tip de iubire este un fel de reconstituire a iubirii parintesti. Este diferit insa se rezuma tot la acceptare. Celalalt trebuie sa te accepte asa cum esti pentru a te simti iubit / iubita. O variabila foarte importanta este din nou culturalizarea indivizilor si aici apare problema longevitatii relatiilor romantice. In trecut oamenii nu erau expusi atator tipuri de culturalizare, tinand cont in special de peisajul media din ziua de astazi. Oamenii isi luau educatia de la biserica si traiau in comunitati mici iar traditia era transmisa din generatie in generatie astfel ca masa toatala de indivizi era expusa cam la aceelasi peisaj cultural si aveau valori similare si prin urmare "iubirea" putea fi intretinuta pentru perioade mai lungi de timp. De obicei cam toata viata. Odata cu dezvoltarea societatii moderne fiecare individ este expus unei multitudini de informatii si posibilitati de a trai iar viata si prioritatile se schimba mult mai des. Cred ca de asta este mult mai greu in ziua de astazi sa intretii iubirea aia fara sfarsit. Insa din nou aceasta iubire nu este una neconditionata, il iubesti pe cellalalt pentru ceea ce iti are de oferit. Este o iubire tranzactionala. Oamenii prefera asta decat singuratatea, singuratate care din nou este perceptia separarii de existenta.
@florinmoldovanu
Жыл бұрын
@Daisy _ "Nu ajungi nicicand la tine. Sinele e mereu inaintea ta. Daca nu ai ce vana, esti pregatit sa mori." S-o luam pe marti separate: "Nu ajungi nicicand la tine." - Nu exista un tine la care sa ajungi, asta in cazul in care tine este identitatea ta. "Sinele e mereu inaintea ta." - Inaintea ta nu este nimic. Sinele este construit de memorie. Nu privesc "sinele" si "tine"-le ca fiind diferite. Ele sunt concepte mentale care denota existenta ta ca individ. "Daca nu ai ce vana, esti pregatit sa mori." - Aici cred ca te referi la vana in ideea de a vana idei de a cauta etc. Mintea niciodata nu ramane fara de lucruri dupa care sa alearga.
@florinmoldovanu
Жыл бұрын
@Daisy _ In primul rand ceea ce exprim aici sunt doar opinii nu si convingeri si sunt bazate pe ce am citit in alte parti cumulat cu conexiuni pe le-am facut personal ca sa realizez imaginea de ansamblu finala. "Pai daca mintea nu il poate observa, vorbim inseamna de ce am spus eu, de o utopie, de ceva iluzoriu." Mintea observa prin prisma gandirii. Interpretarea observatiei este data de conditionarea gandirii si nu de inteligenta naturala. "Nu sunt mama inca dar pot sa vad iubirea mamei fata de mine, ma iubeste mai presus de ea insasi, ma iarta mereu, s-a sacrificat si se sacrifica pentru mine." Daca te-ar iubi mai presus de ea insa-si nu si-ar dori ca tu sa fii fericita. Pentru ca ceea ce crede ea ca te-ar face fericita pune presiune pe tine si iti conditioneaza fericirea de implinirea unor afteptari. Inclin sa cred ca iubirea mamei fata de copil este naturala probabil doar in primii ani din viata. Spun asta pentru ca atunci cand vorbesc de iubire naturala ma refer la iubire "fizica", in sensul ca ar intra si in foc pentru a-si salva copilul. O astfel de iubire este atat de puternica incat pentru mama nu exista separare intre ea si copil si cred ca starea este mentinuta hormonal. Poti observa asta si la animale, closca cu pui, iapasi manzul, vaca si vitelul, ursoaica cu pui sau mistretul cu purcei. Animalele astea care in mod normal se feresc si le este frica de oameni sau alti predatori isi risca viata si sunt foarte teritoriale cand au copii. Dupa cateva luni insa trec de aceasta faza si agresivitatea lor se estompeaza pana cand dispare. La oameni insa dragostea asta neconditionala se transforma treptat in posesivitate si iubire generata de gandire supusa relatiei subiect / obiect. Copiii sunt invatati care sunt valorile parintilor si care sunt lucrurile de apreciat in viata si astfel sunt introdusi in caruselul fericirii prin care fericirea le este conditionata de "realizari". Dupa parerea mea fericirea este cel mai toxic lucru de pe pamant cu toate ca majoritatea o cauta . . si nu o gasesc :) " Da, identitatea a fost formata de societate dar mai sunt printre noi si oameni (imi place sa cred ca ma numar printre ei) care sunt incapatanati si vor sa gandeasca cu mintea lor, sa aiba propriile idei, sa nu isi faca idoli din nimeni, sa nu subscrie total nici unui psiholog sau filosof sau preot. " Este imposibil pentru ca nu poti sa interpretezi ceva fara cunostintele care ti-au fost deja intiparite de societate. Gandesti cu un instrument care ti-a fost dat si care a devenit identitatea ta. "Cand voi ajunge la un psiholog bun, chiar sunt curioasa cum ma va convinge sa cred in ele." Psihologii nu au ce sa-ti ofere decat tipare care au functionat si la altii si asta datorita faptului ca toti functionam pe aceeasi platforma a gandirii "Nu sunt sigura ca te-am inteles bine referitor la iluminare, aseara era tarziu si te felicit pentru coerenta. In existenta rara sunt inclusi cei care nu traiesc doar in prezent?" Da, insa si prezentul este doar un concept metal. Nu ai cum sa stii ca traiesti in prezent decat prin echivalarea conceptului de "prezent" cu o eticheta mentala ce descrie ceea ce experimentezi. A trai total in prezent este egal cu a nu fi constient ca traiesti in prezent. O astfel de traire nu poate fi pusa in cuvinte altfel decat a trai ca un animal prin simturi lasand inteligenta naturala sa ia decizii si nu mintea care este constransa de trecut si viitor. "Asta e iarasi o moda, sa fim invatati sa traim in prezent." Corect. "Eu ma gandesc foarte mult si la trecut dar si la viitor, o chestie care ma ajuta e ca 'imi vad' cumva viitorul, fara sa fie ceva ezoteric in ce spun. Spre ex nu m-am vazut fericita cu un partener pana la adanci batraneti, nu am vrut ca viata mea sa fie asa cum o vizualizam si cum sigur ar fi fost, am incercat sa fac cate ceva, am vazut ca nu se poate sau nu am cu cine si am plecat. Nu imi iese intotdeauna 'vazul' asta, cateodata ma inspaimant un pic si refuz sa ma mai gandesc la cum voi arata eu din mai multe pdv peste x ani." Trecutul creeaza viitorul asa cum viata pare sa se rezume la a fi fundamental relatia dintre cauza si efect insa cauza su efectul exista doar datorita faptului ca cel ce observa s-a separat de viata si observa prin prisma gandirii care doreste sa controleze viitorul pentru a-si asigura supravietuirea. Pentru minte moartea este inevitabila petru ca orice inceput trebuie sa aibe un sfarsit. Radacina este in dualitate, in perceptia separarii. Insa daca viata si existenta este un tot unitar iar noi suntem doar forme de manifestare in acesta existenta unitara atunci nu mai exista nastere si moarte, trecut si viitor, bine si rau ci doar traire in comuniune cu aceasta existenta unitara. Insa prin crearea identitatii separate invatam sa observam lumea prin prisma gandirii. "Iluminati sau speciali, oare fiecare omulet are in el o farama de convingere ca e special? Sau ni se pare ca numai noi suntem?" Convingerea vine din gandire si din nou are rolul de a te separa si ridica deasupra celor la care te raportezi. Cei "iluminati sau speciali" de fapt sunt asa pentru ca le atribuim caracteristici care nu ne sunt accesibile si pe care ni le dorim. De altfel ei sunt normali si naturali. "Si daca e conditionata, tranzactionala, se mai poate numi iubire? Poate ca e asa fiindca ne alegem parteneri incompatibili. Cand e potrivire, lucrurile nu ar trebui oare sa curga, sa vina de la sine?" Relatia dintre doi indivizi este intotdeauna tranzactionala, altfel cu l-ai cauta pe celalalt sa fie atat de "special" si "compatibil". Lucrurile vin doar de la sine oricum ar fi. Si daca fortezi si lupti pentru o relatie lucrurle tot de la sine vin. Exista o dorinta care te face sa sacrifici timp si sa accepti compromisuri pentru a realiza ideea de relatie stabila care ti-a fost inoculata de societate. Legat de singuratate, ai sti sau te-ar apasa singuratatea daca nu ti s-ar fi spus inainte ce este ea? Se pare ca atat cuvantul singuratate cat si cel plictiseala nu faceau parte din lexiconul majoritatii populatiei pana acum cateva sute de ani. Suntem preocupati de plictiseala si singuratate pentru ca aceste idei au devenit populare datorita faptului ca avem prea mult timp sa gandim si suntem culturalizati prin media la o scara nemaiintalnita in istoria umanitatii. "Singuratatea e buna dar cu masura, dupa prea mult timp singur (rasfat, tabieturi) e extrem de greu la varsta noastra sa poti convietui cu cineva." Da pentru ca cu cat inaintezi mai mult in viata cu atat ti se "calcifiaza" structura mentala, cum zici tu, rasfaturi, tabieturi, etc. Tinerilor le este mai usor sa formeze un nucleu insa si ei sunt supusi diversitatii culturale ale societatii si telurilor, dorintelor, tentatiilor. Nu poti sa-l controlezi pe celalalt oricat ai vrea si chiar daca ai reusi asta nu teva face faricit/a. "Eu chiar m-am gandit in ultima vreme ca daca nu as mai avea parintii in viata, as renunta la cautari, as infia unul-doi copii si as trai linistita. Dar fiindca ai mei traiesc si ca sa ma considere fericita trebuie sa ma vada cu cineva, dar si fiindca am un sentiment ca merit (de parca nu toti am merita) mai ales la felul meu romantic de a fi, atunci continui sa ma scald in mocirla cautarilor, imi cer scuze pentru comparatie." Sentimentul ca "meriti" este un gand cu valoare emotionala datorita dorintei de a implini un rezultat care ti-ar aduce o realizare sociala ce echivaleaza cu ceea ce este acceptat de societate ca fiind normal. Ideea de familie fericita este doar o ideea. Am o anumita varsta si pot sa spun acum ca 90% din familile pe carele cunosc mentin o fatada a ceea ce accepta lumea sa vada. Traiesc in relatii disfunctionale, nefericiti, si ii educa si pe copiii lor sa traiasca la fel. "mocirla cautarilor" ce inseamna cautarea pentru tine? Inseamna comparatie, alegere, speranta in viitor. Cautarea fericirii te indeparteaza tot mai mult de ea pentru ca in primul rand fericirea nu poate fi experimentata in viitor iar in al doilea rand tu proiectezi mental cum fericirea ar trebui sa arate iar viata nu opate fi controlata in felul asta iar fericirea este trecatoare. Daca nu esti fericita acum nu poti sa fii nici in viitor astfel ca trebuie sa accepti viata exact asa cum este ea si prin asta sa vezi ca de fapt nu exista nici un fel de problema sau dilema.
@mirelvasiliu6843
2 жыл бұрын
Frumos. Și ceva despre Alexandru Paleologu, kzitem.info/news/bejne/xo6lr59qj5hnkoI
@mirelvasiliu6843
2 жыл бұрын
Si ceva despre viața și opera lui Noica, kzitem.info/news/bejne/sIpvs5uCjniKiGk
@Floaredecolt1
2 жыл бұрын
Iubirea e Dumnezeu. E chiar patologic sa crezi ca Dumnezeu iti da suferinta, nu stiu ce imbolnaveste pe unii atat de mult incat sa ajunga la aceste concluzii. Nu asi fi comentat daca nu facea referire la iubire. Trebuie sa fie ceva negativ, opus iubirii care ii face pe unii sa isi reprime dumnezeirea, calea si adevarul.
Пікірлер: 14