Fa-mi cinste cu o cafea aici: www.tipeeestream.com/cristian...
Încet-încet, iese la iveală, precum untdelemnul deasupra apei, Adevărul despre moartea (asasinarea) unui martir al neamului românesc, Eminescu...Ce știm (ce am fost învățați) noi? Că Eminescu a fost un mare poet (național)...cam atât...și ni s-a mai spus că, spre sfârșitul vieții a fost lovit de nebunie, că era sifilitic, alcoolic și multe altele...Nimic mai fals...Adevărul este că Eminescu a fost un gazetar de excepție, un jurnalist inteligent și incomod, ce a fost timp de 13 ani redactor la ziarul "Timpul", unde nu a ezitat să infiereze de fiecare dată politicienii corupți și lacomi și să deranjeze Marile Puteri ale vremii...Toate acestea i-au adus lui Eminescu sentința de condamnare la moarte, Eminescu îi critică dur pe politicienii vremii, pentru că îi abandonaseră pe români în față Marilor Puteri...Eminescu a susținut și participarea României la Războiul de Independența însă, mai târziu, a criticat dur Guvernul I.C.Brătianu pentru că nu ceruse nici o garanție scrisă de la ruși...Eminescu voia și susținea prin ceea ce scria în "Timpul" refacerea Daciei Mari, ceea ce deranja Marile Puteri.El lupta pentru Ardeal și pentru alipirea acestuia la țară mama.Bismark, amenințase România cu o declarație de război dacă nu se încetează bătălia pentru Transilvania...Iar P.P.Carp, trimisul țării noastre la Viena, îi scria lui Titu Maiorescu: "și mai potoliți-l pe Eminescu" În acele zile se finalizau termenii Tratatului dintre România și Austro-Ungaria...o moarte pusă la cale amănunțit și mișelește... Eminescu își începe cariera de jurnalist în aceeași perioada cu "chestiunea orientală" ce presupunea împărțirea teritoriilor eliberate după prăbușirea Imperiului Otoman.Marile Puteri implicate erau Rusia și Austro-Ungaria.Eminescu a luptat cu amandoua...Fiind un jurnalist foarte incomod, Eminescu "trebuia" redus la tăcere...Totul a fost minuțios pus la punct...Pe 28 iunie 1883, i se insceneaza o criză de nebunie.La ora 6 dimineață, Ecaterina Szöke Magyarosy, prima soție a lui Slavici, (unde Eminescu locuia în gazdă) îi trimite un bilet lui Titu Maiorescu(considerat prieten cu Eminescu), care locuia nu departe de Slavici.Această ii spune lui Maiorescu în bilet să o scape de Eminescu, pt că a înnebunit...Maiorescu, fără să verifice ce s-a întâmplat acasă la Slavici, obține în aceeași dimineață,un bilet de internare pt Eminescu, la spitalul "Caritatea" al dr.Al.Sutzu, obligându-se totodată să plătească și spitalizarea,300 lei/luna.Eminescu vine la Maiorescu acasă, acesta îl trimite la sediul Societatea Carpați,unde îl așteptau președintele societății și mulți alții că să-l dea la balamuc. Eminescu, schimbă planul, merge la Capșa, se întâlnește cu Grigore Ventura.Aici e un episod trucat de Ventura.El spune că Eminescu ar fi scos pistolul, de față cu patroana Marie Obeline Vautier și ar fi amenințat că îl omoară pe rege.Însă nu se regăsește nici o mărturie scrisă de la nici un martor deși, dacă era adevărat, trebuia consemnat.Eminescu merge cu Ventura (e ipoteza lor) la palat, unde găsesc porțile închise, apoi, la băile publice Mitrasewski.Ventura îl închide înăuntru, cheamă pe cei de la Societatea Carpați, vin 2 prieteni de-ai lui Eminescu, Siderescu și Ocaseanu, culmea, cu o cămașă de forță...De aici începe calvarul, privarea de libertate a celui care a vrut Refacerea Daciei Mari, a celui care a luptat cu toate puterile lui gazetărești pentru Ardeal...În chiar ziua "legării" lui în cămașă de forță, apărea ultimul sau articol din "Timpul" intitulat:"Pentru libertatea presei și jurnalistului",un adevărat testament...A fost "tratat" pentru boli pe care niciodată nu le-a avut, i-au fost administrate doze gigant de mercur, între 4 și 7 grame (deși se știa că e toxic). Veronica Micle a luptat pentru a-l transferă la un alt spital, Maiorescu se opunea din răsputeri...În cele din urmă, a fost transferat la Viena.Aici, după o cercetare foarte amănunțită, doctorii l-au declarat sănătos...Eminescu a revenit, la fel de pornit, incomod, a publicat iar ceea ce nu convenea...Ceea ce a dus iarăși la incatusarea lui în același spital, că în 1883, numai că acum era anul 1889, martie.Pe 15 iunie, se stingea acel pe care nimeni dintre noi nu l-a știut că un stindard al Unității Naționale, l-am știut doar din auzite, că a fost un mare poet, dar care a murit bolnav și nebun...NU...N-a fost nebun, nici măcar ei, cu tratamentele lor de exterminare forțată nu au reușit să îl înnebunească!
Creierul lui Eminescu este “uitat” pe fereastră, în soare, și, după cîteva zile, când intră în putrefacție deja, este aruncat la gunoi!
Sursa 1: Cristian Gabriel Groman Articol: cristiangabrielgroman.blogspo...
Sursa 2: / 180934525271647
#MihaiEminescu #NicolaeCeausescu #IonIliescu
Негізгі бет Asasinarea lui Eminescu:"Mâna îmi era plină de sânge"A cântat "Deșteaptă-te Române"înainte de a muri
Пікірлер: 268