Vers 1:
Mă numesc Bogdan, dau gauri, frate, zi de zi,
Tot ce fac e muncă, parcă n-am timp de nimic.
Nu-mi place munca asta, dar n-am de ales,
Zilele trec la fel, noaptea nu mă mai găsesc.
E drill-ul în mână, găuri în beton,
Dar în capu’ meu sunt vise care încă dor.
Mă ia lenea când trebuie să mă apuc,
Că simt că pierd timpul în loc să fac ce-mi place mult.
Refren:
Muncesc zi de zi, dau gauri, fără chef,
Nu-mi place deloc, frate, nu-i ce mi-am dorit în rest.
Numa' muncă, ziua, noaptea, parcă n-am scăpare,
Dar sper că-ntr-o zi o să găsesc o cale mai tare.
Vers 2:
Când drill-ul pornește, parcă-ncep să mă scufund,
Munca asta mă apasă, parcă mă trage-n pământ.
Visez la o viață mai bună, departe de rutina asta,
Să las în urmă găurile și să-mi schimb viața.
Dar, până atunci, bag capu’ în pământ și sap,
Ziua și noaptea trec la fel, parcă sunt prins în capcană.
Dar eu sunt Bogdan, și deși munca mă-ngreunează,
Încerc să țin capu’ sus, speranța să nu mi-o pierd.
Refren:
Muncesc zi de zi, dau gauri, fără chef,
Nu-mi place deloc, frate, nu-i ce mi-am dorit în rest.
Numa' muncă, ziua, noaptea, parcă n-am scăpare,
Dar sper că-ntr-o zi o să găsesc o cale mai tare.
Негізгі бет Bogdan cu bormasina
Пікірлер