S-au inversat anotimpurile, de Crăciun e cald și plouă cu soare în termometre, iar de Paște o să ningă! Curg urările false pe Internet pe toate căile: smartphone, Facebook, Tweeter și alte bla, bla-uri electronice de nimeni nu mai simte așa cum trebuie, că se rușinează; nimeni nu mai rostește că la fel, se rușinează. Într-o lume a formalului ce mai caută tradiția? Ce mai e ăla folcor? Ce mai e aia urare? Beutură să fie și porc tăiat, femei desfăcute și etalări de tot felul! Astea sunt sărbătorile mai nou la români! Am primit o urare în seara asta a la gen Mărioara Murărescu, la mine la ușa modestă de profesor, acompaniat de Moș Crăciun, în toată splendoarea costumelor Mi-am uitat efectiv cuvintele, mi-am pierdut cumpăturile, am savurat momentul și am imortalizat video! La orele la care alții se culcă morți de beți sau furați de mirajul aromelor de membre inferioare am găsit la mine în fața ușii prilej de adevărată sărbătoare! Un palier întreg a asistat pe la uși la urările de bine rostuite întru tradiție de care, nici eu nu aveam habar, spre rușinea mea! Pretențiile de orășean scrobit sunt de vină! La naiba, cu ele! Costumul popular, aroma zicerii, puterea rostirii, invocarea spiritului Crăciunului au alungat tot ceea ce a fost mizer, monden, fals, de prost gust, întru care am avut tendința de a trăi! Nu cred că Nașterea în sine a lui Hristos contează, ci doar spiritul oamenilor care poate face vie această sărbătoare, așa cum a fost în seara asta în fața ușei mele de om modest! Îmi e rușine de mine, că nu pot și eu astfel, că mă simt neputincios că nu am altitudinea simțirii la care în seara asta am fost suspus, cu reală plăcere bineînțeles! Sunt oameni care merită să păstreze tradiția, să păstreze colindul autentic, să ducă mai departe rostirea și rostuirea! Restul sunt mime groaznice, de-a dreptul penibile, de-un mercantilism incredibil, de-o falsitate cretinoidă pentru care nici măcar nu merită să schizezi o schizmă, dar să mai deschizi ușa casei!
Dacă mai există astfel de oameni, adevărate insule păstrătoare de bunătate și de simțire românească, atunci lumea se poate numi mântuită! Astă seară m-am mântuit de plăcerea auzului unor colinde adevărate, fără cod de bare, fără ștaif, direct în opinci și costum popular, cu ziceri de suflet, din-alea românești nu ”dă” import șicu ambalaj scrobit!
Mă simt totuși penibil, pentru că deși simt, nu pot să fiu astfel, că îmi doresc, dar nu mă văd de bariere și de neputințe, de principii și prejudecăți!
A fost un ajun de Crăciun unic și neașteptat pe care nu am să-l uit niciodată!î
În ziua în care românul de rând a uitat să mai spere cum trebuie, pentru că speră la alte lucrur,i la care doar el crede că mai poate ajunge, am ajuns să sper ca și eu vreodată să pot vesti un zâmbet pe chipul unor oameni necunoscuți, la fel cum astă seară au putut-o face acești oameni deosebiți care mi-au putut călca pragul casei!
Tuturor am să vă doresc să aveți inima mea, la fel de deschisă și de bucuroasă, de mare și de impresionată, de bună și de deschisă la tot ceea ce poate ține de oameni și de frumos!
Când Pirmăvara a păcălit Iarna, doar pentru a putea face din Crăciun prilej de bucurie și de floare de suflet, atunci Nașterea lui Iisus nu a fost degeaba!
Pentru mine în seara asta s-a născut soiul de bucurie care are doar forma lui Iisus ca o coincidență fericită, și sunt convins că Iisus nu s-ar supăra pe mine dacă ar afla asta, pentru că forma trupului Lui este forma unei bucurii nevăzute!
Asta nu vor oamenii să înțeleagă, că Iisus e doar un pretext, că bucuria doar, poate căpăta formă, fie și de prunc!
Mâine aș vrea să fie soare, ca semn de mulțumire că Dumnezeu a venit pe pământ a nu mai știu câta oară, doar pentru oameni, iar ei, oricât de răi ar fi, știu acest lucru!
Crăciun cu bine tuturor, să fiți sănătoși și alături de cine vă e drag!
Негізгі бет Colind de Craciun de neuitat 24 decembrie 2014
Пікірлер: 2