Deci chiar ma simteam putin melancolic pana sa vad clipul, acum ma simt inspirat chiar. Imi place atitudinea ta si sunt sigur ca se simte bine sa te exprimi asa cum esti tu, dincolo de limitele mentale formate in atatia ani. Legat de ce ai spus despre compromis, am observat ca totul se rezuma la cum putem sa ne lasam purtati de viata, e ca un rau, asa cum o faceam cand eram copii, doar ca acum avem in plus informatie despre lume, cand eram mici era doar experienta directa fara filtre si eram si vulnerabili. Majoritatea raman pierduti in informatie si uita experienta directa, care este pura. Informatia aparent poate sa acopere trairea si apoi te trezesti intr-o lume seaca, repetitiva si cunoscuta ca fiind ceva fix, delimitat. Dureaza mult timp pana sa te “trezesti” din modul asta de a privi lucrurile, care este foarte pragmatic si dogmatic chiar. Cred ca este vorba doar despre a te lasa purtat de viata, si chiar daca opui rezistenta uneori, sa iti dai voie sa o faci, n-are rost sa opui rezistenta la rezistenta, deci as zice ca uneori compromisul e cel mai natural. Nu exista nimic stabilit, cum ai spus si tu.
Пікірлер: 1