Arhicunoscuta "Strada Sperantei" (Muzica: Vasile Veselovschi; Text: Mihai Maximilian). Piesa distinsa cu "Premiul organizatorilor", la sectiunea "Creatie" a Festivalului national de muzica usoara Mamaia 1983 (26.08 - 30.08).
Melodia "Strada speranţei" este cantecul emblematic al Corinei Chiriac. "Timp de opt ani am colaborat cu doi mari autori de spectacole de revista. Din pacate, amandoi ne-au parasit: compozitorul Vasile Veselovschi si textierul Mihai Maximilian. Colaborand cu ei la aceste spectacole, sigur ca au inceput sa-mi scrie si alte piese, pentru diferite concursuri. La un moment dat, urma sa ne prezentam, cu acest trio, la o noua editie a Festivalului de la Mamaia, in 1983. Cei doi aveau sa creeze un cantec cu care sa ravnim la marele premiu. In momentul in care mi-au cantat melodia, am spus: «Dar nici nu intra in discutie! Este perfecta!". Cand am auzit versurile, insa, m-am speriat. Stiam cum era problema ideologica. «Sa-i amintiti, va rog, adresa mea/cand va-ntalniti cu fericirea».... Deci... tovarasu, adica dumneata esti nefericit??? In aceasta epoca, a omului nou, cand totul este perfect, avem de toate, dumneata esti nefericit? Cum iti permiti, tovarase??? «Sa o poftiti, va rog frumos, la masa mea/cand va-ntalniti cu fericirea» Adica ce, tovarasu, n-ai ce pune pe masa? Nu gasesti de mancare in magazinele noastre socialiste, unde oricum batea vantul? In 83, era o foame pe care nimeni din generatia tanara nu si-o poate imagina acum. Magazinele erau curatate, spalate si carligele goale!!! Nu gaseai decat un calup de untura si «adidasi» de porc, ghetutele de la porc. Nimic!!!". "Sa-mi toarne doar o picatura de nectar, in cupa plina de-amar..." Ce era atat de grav?! "In toata literatura, legendele olimpului, numai zeii beau ambrozie si nectar. Aceasta bautura le era destinata lor. Dar zeii faceau parte din mitologie care, ca si religia, era dispretuita de ideologia comunista. Erai acuzat daca te refereai la mitologie, ori religie... Orice facea parte din zona aceasta era considerat ocult. Maximilian, Veselovschi si eu puteam fi acuzati si scosi din viata artistica. Si nu glumesc deloc atunci cand spun asta... Ne-am uitat unii la altii. Maestrul Maximilian era un tip foarte comic in scrierile lui, dar in particular era extrem de sever. Nimeni nu si-ar fi permis sa-i spuna sa schimbe ceva la text. N-au schimbat nimic la "Strada Sperantei", nici macar o virgula si au mers mai departe. Atunci s-a intamplat ceva extraordinar. Toate persoanele care verificau textul inaintea festivalului de la Mamaia s-au facut ca nu inteleg nimic. Daca intelegeau, ar fi trebuit sa acuze trei mari vedete ale muzicii usoare romanesti: Vasile Veselovschi, Mihai Maximiliam si Corina Chiriac. Dar cadea si Stela Popescu, ca sotie a lui Maximilian... Ar fi fost un dezastru. Comisia s-a facut ca n-a inteles si a tradus textul cam asa: "E amarul de amor. Se sufera din dragoste etc". Dar nicaieri nu era vorba de iubire. "Strada Sperantei" era un cantec social, cu mesaj cu tot. La repetitii, am cantat piesa doar cu "la, la la", pentru ca persoanele care erau "capete limpezi" sa nu auda textul. In seara festivalului, am interpretat melodia, dupa care a urmat o pauza de liniste de cateva secunde. Atunci m-am temut ca nimeni nu o va aplauda. Dar cand s-au pornit, nu s-au mai oprit, timp de 10 minute. Nu aveam voie sa fac bis, fiind vorba de un spectacol televizat, cu programul bine pus la punct, iar ora de emisie nu trebuia depasita. Maestrul Sile Dinicu statea cu bratele incrucisate si zambea pe sub mustata. Clar a fost un triumf, care nu s-a terminat nici astazi. Imi pare rau ca, dupa ani de la lansarea acestei piese, pentru foarte multi, textul este mai actual sau cel putin la fel de actual ca atunci. Are acelasi mesaj economic si politic!" www.corinachiri...
Негізгі бет Corina Chiriac - Strada Sperantei (Live Mamaia'83)
Пікірлер: 26