... Cel dintâi atac de epilepsie i-a venit în clasă. S’a prăbușit când vroia să deschidă ușa ; iar vestea se lățise
ca fulgerul că loan Creangă a murit. Ziarele din București primiseră știrea telegrafic și i-au publicat necrologul. Vestea tristă a fost însă desmințită îndată cu mare bucurie și toată lumea zicea că lui Creangă i-a murit moartea. Dar după un șir lung de suferințe, încleștat mereu în ghiarele necruțătoare ale boalei, a fost răpus de ultimul atac, în noaptea de 31 Decemvrie 1889.
Moartea l-a surprins la fratele său Zaheu, unde se dusese să ia și el parte la petrecerea familiară din noaptea anului nou. Povestitorul a căzut cu fața în jos și toate îngrijirile au fost zadarnice. El intrase în somnul cel vecinic.
Singur Nicu Gane a avut vreme să pună o coroană de flori pe sicriul ce mergea grăbit spre "Eternitatea", unde Creangă, prietenul tuturor, a fost coborât, ca și marele său amic Eminescu, într’un mormânt ,,făr'de noroc și fără prieteni”...
Nicolae Țimiraș, Ioan Creanga, după documente vechi, însemnări și mărturii inedite
Негізгі бет La urat. Amintiri din copilărie. Ion Creangă
No video
Пікірлер: 3