Nici nu mai am cu ce să lupt pe lume Aproape gol e brațul meu acum Mai am o amintire și un nume Și soarta bunului de larg consum Dușmanii m-ar trimite între sihaștrii Eu însumi port pe inimă un ied Și-o lance blondă și cu ochi albaștrii Pe care o iubesc și-n care cred Dar ea, ce poate face în războaie? Ce poate face ea în contra lor? Când figuri părintești o mai îndoaie Și de păpuși îi este încă dor Dar ea? Ce face ea, nimic din toate Dar dacă-o țin la piept neîntrerupt Mai am iluzia că mă pot bate Și pentru c-o iubesc, mai lupt mai lupt De fapt războiul s-a sfârșit pe lume Iar eu rămân ca un buimac pe drum C-o lance blondă atârnând de nume Cu ochi albaștri nălucind prin fum Și astfel, cu o candoare prea târzie Numerotând tot timpul ce s-a scurs Pentru orice final de bătălie Cu lancea mea suavă fac recurs Rămâi cu bine lancea mea albastră Iar dacă vei vedea că pier cumva Tu fă dreptate peste lupta noastră Ucide iedul sfânt din stânga mea
@romeoflorisiacob5296
22 күн бұрын
@@andreitogor Lipseste o strofa. Penultima compusa de autor: „Si daca doar atat mi se mai cade Nu pot sa fiu dezonorat sau trist, Ca prin aceasta paguba de roade Mai am ingaduinta sa exist.” Cartea cartilor de poezie, Adrian Paunescu, pagina 601
Пікірлер: 22