Închipuiri
(Marcela Cordos)
Aerul sună a alb .
Culorile nopții și-au ascuns freamătul în aurorele boreale din marginea lumii .
Jocul luminii cu întunericul lasă urme de pași grei în carnea zapezilor veșnice , dureroase aduceri aminte .
Într-un tablou rece , aburit de răsuflarea caldă a doi copii , mâinile lor unite închipuie o poveste cu personaje fantastice .
Un teatru mut , un dans al umbrelor se proiectează pe ecranul de mătase al nopții , în care, poate nu suntem decât închipuiri...
cai cu aripi verzi desenați în joacă de un Demiurg trist pe pereții Universului ....
ori păsări ,
închipuite păsări de scrum captive intr-o tornadă deasupra mării.
Zborul haotic al aripilor le împrăștie cenușa trupurilor în cele patru zări
și niciodată nu vor putea să se întoarcă la cuib .
Doar ce n-am trăit zburănd nu doare ?
De vrei să simți
suflarea --nmiresmată din dimineți
în care -mi ninge violet a risipire
cu delicate flori de liliac sălbatic ,
pune o ușoară urmă de roșu pe buzele tale !
Eu...acum un an am visat asemănător cu copiii
Că mă vizitează fluturi mari , fluturi roșii...
Негізгі бет Marcela Cordos - Închipuiri, voce Adina V.
Пікірлер: 15