Eu cred că nu fericirea e esențială pentru o viață împlinită, ci challenge-ul constant: nici prea greu să te descurajezi, nici prea ușor să te plictisești. Fericirea e un byproduct pe care-l dobândești când diferența dintre așteptări și realitate înclină masiv spre pozitiv (adică realitatea e mai bună decât așteptările), dar e dovedit științific faptul că omul se adaptează rapid la orice „bine” și își setează automat așteptările minime în funcție de cât de bine îi este. Citește-l (sau ascultă-l) puțin pe Mark Manson markmanson.net/happiness-is-not-enough care cred că e destul de elocvent pe tema asta. Așadar, eu aș spune că din perspectivă personală, ambiția (nu prostească, dar suficientă să NU te lase să stai pe loc niciodată din perspectiva achievement-urilor) e soluția, și salariul mai bun e un motivator puternic într-o societate care e foarte, foarte departe să demonetizeze banii ca panaceu universal (fiindcă sunt mulți oameni săraci în România, și când ești sărac, bogăția pe care n-o poți atinge acum pare singurul și cel mai puternic lucru care te poate face fericit).
Пікірлер: 2