Radu cel Mare, fiu al lui Vlad Călugărul și al Radei, călugărită, la rându-i sub numele de maica Epraxia, ajunge pe tronul Țării Românești încă din timpul vieții tatălui său, Voievodul Vlad Călugărul, cu statutul de coregent. În 1492, Radu Voievod solicita sibienilor să trimită un meșter în Țara Românească pentru a vedea un policandru aflat la Mănăstirea Cozia, cu scopul de a-i face unul aidoma. Din 1495, după moartea tatălui său, rămâne pe tronul Țării Românești, la finele unui secol în care desele schimbări de voievozi slăbiseră puterile domniei. Un alt pretendent la tron, Mihnea, fiu al lui Vlad Țepeș, era pregătit oricând să-i ocupe locul, iar pe lângă el mai erau și alți principi pribegi care reprezentau o amenințare continuă. Radu Voevod a avut ,însă înțelepciunea necesară să mențină în echilibru toate aceste forțe care-i amenințau poziția. Din punct de vedere al sănătății sale fizice, Radu cel Mare nu corespundea modelului de voievod viteaz și puternic, asemeni înaintașilor săi care se remarcau mai cu seamă pe câmpul de luptă. Avea cu siguranță alte calități care au slujit mult mai bine, atât domniei sale cât și țării. La începutul secolului al XVI-lea, din cauza extinderii puterii otomane asupra popoarelor din Balcani, mulți nobili sârbi și-au găsit refugiul în Țara Românească, la Curtea lui Radu cel Mare. Printre aceștia s-au aflat Maxim Brancovici, mitropolit, fost despot al Serbiei, Solomon Țernoevic, „membri ai familiei Iakșic și alții alungați, din patria lor de către turci”. i Istoricul Nicolae Iorga deschide cu Radu cel Mare curentul cel nou de cultură slavo-grecească din epoca lui Neagoe Vodă : „Radu cel Mare, Domnul bogat, evlavios și slăbănog de picioare, care pe la începutul veacului al XVI-lea stăpânea principatul muntean, trebuie să caute a se folosi de clericii sârbi pe care nenorocirile țării lor îi aruncaseră în lumea largă. ”ii Slăbiciunea aceasta la care face referire Nicolae Iorga era o boală cu care Radu cel Mare s-a luptat până la finele vieții, podagra sau guta. Din cauza acestei boli, în ultimii șapte ani din viață nu putea să meargă, era purtat în sfatul domnesc cu un rădvan. În alte scrieri apare mențiunea că era purtat în căruță. Chiar în aceste condiții, Radu Voeod a reușit să asigure țării un climat de pace care a dus la o reală prosperitate economică, la creșterea demografiei și la dezvoltarea culturii. Din timpul domniei sale s-au păstrat peste o sută de hrisoave.
turnul-cetatii...
Негізгі бет PE URMELE LUI RADU CEL MARE, LA MĂNĂSTIREA DEALU, Ep. 7
Пікірлер: 10