Doamne ocrotește tot clerul bisericesc și întoarce la dreapta credință toate oile rătăcite și pierdute printre care mă număr și eu păcătosul robul tău AMIN
@siriojanicolaev3389
3 жыл бұрын
Slava Lui DUMNEZEU pentru toate !
@aureliamorar5254
2 ай бұрын
Amin ❤
@doricornea
3 жыл бұрын
Slavă și mulțumire lui Dumnezeu și Măicuței Domnului, pentru toate!
@parcalabescuconstanta8250
3 жыл бұрын
Doamne fă-mă vrednică să intru în Cămara Ta și dă-mi îmbrăcămintea pe care numai Tu o poți DA celor ce s-au lăsat cu totul în Grija și iubirea Ta Desăvârșită!🙏🏻
@lauraaluculesei6240
3 жыл бұрын
Doamne ajuta-ne tuturor 🙏🙏🙏
@anisoaravizitiu5064
3 жыл бұрын
Doamne ajuta-ne! Amin!
@parcalabescuconstanta8250
3 жыл бұрын
Doamne ajută !🙏🏻
@user-zv7fs5jv8q
6 ай бұрын
🙏🙏🙏
@01noi2Ei3Unul
3 жыл бұрын
Aflat-am suflet printre Sfinţi, cam singur, cu greutate de păcate, Nevrednic şi nesigur, din fiecare întreagă jumătate... Dar Tu, te-ai pogorât în lume, să-nalţi tot ce-a căzut Și ridicând privirea, din iadul meu ai scos un suflet abătut. Împărtăşit cu suflet mort şi sânge rece, Tu, singur ai răsărit Lumina ce-a făcut răul să se plece. Te recunosc după cuvinte... fără voce, Ești mult prea blând, cu gândul meu atroce. Doi picuri Doamne și-o mângâiere-n în gând, Și aș mişca spre semneni căldură din mormânt. Da' simte oare lumea tristă, îmbrăţişarea de pe cruce, Lumina-ți din mahramă... cu greutate dulce? Plec capul... și-mi văd piciorul, este drept, Tot adâncind privirea, cad în genunchi, tresaltă-mi sufletul în piept. De ce ridici Tu suflu, din inimă-mi la Cer în rugăciune, Când Raiu-i alb de Îngeri, iar eu un biet tăciune? În întuneric, cu sufletu-ai plecat Și-n iad, cu dragoste și milă pe omul vechi ai Luminat. Trei zile trup-Ți strivit de noi aici ai mai lăsat, Iar mai apoi, mormântul... doar între giulgiuri, cu smirnă și aloe înfășat. Dar vechi și noi... și eu și voi, suntem atât de goi și-n trupuri îmbrăcate-n haină, Tu ai fost cald și în mormânt, Doamne, ce Mare Taină! Cu toții Te privim, ca orbii, cu ochii larg deschiși... Tu binele-L așezi și acolo unde păcătoșii, aleargă pe furiș. O, ce Cuvânt! Tu din priviri să glăsuim ne-ai învățat! Când stam, cu ochii de Lumină strâns închiși, Precum Tu-n întuneric iarăși ai săpat... Să ne întorci, din calea plugului pieziș. Dar Tu mă iartă Doamne, c-ajung așa târziu, Știu că-mi ești Părinte, eu tot risipitor dar oare încă fiu? Și mă trezesc că-s mort în Viață crezâd că pot să trec, Când văd cum alții vin și-i rândul meu să plec. Și... nu mă bucură acum plecarea Ta, Văzând cât e tristă ne-învierea mea. Ce ai să-mi spui întru-nceput de veci, la judecată? Când știu c-am să Te văd atunci, măcar odată
Пікірлер: 11