Destinația călătoriei de față e atât de aproape, încât nici măcar nu-i nevoie de vreo hartă ca să vă arăt cum am ajuns acolo. Un cartier la marginea orașului, mai aproape decât îmi imaginam. Sau decât lasă marile bulevarde ale orașului să se înțeleagă. Cândva, acum vreun secol și mai bine, parte din vechea comună Mehala, periferia sau mahalaua...deh, moștenirea turcească, a Timișoarei. Comuna încorpora pe atunci patru colonii, anume Ahheuer, Weisz, Blascovici și Ronaț. Aceasta din urmă, cu denumire maghiară, folosită pare-se cu sensul de fundătură. Acolo se termina drumul, acolo se termina și locuirea zonei, populată la acea vreme cu un amalgam de etnii, preponderent cea maghiară, mare parte din locuitori fiind angajații de la Căile Ferate ca și familiile acestora. Dincolo de calea ferata erau grădinile, iar tradiția asta s-a păstrat și mai târziu, când pe aici și-au luat plaț orășenii, nu ca să își construiască locuințe, ci ca să aibă un petic de grădină și de cer.
Astăzi s-au schimbat multe în Ronaț, și componenta multietnică, și funcționalitatea locului, grădini în schimb au mai rămas, iar într-una dintre ele, deschisă călătorilor, așa ca mine, am răgazul să dau o raită și să savurez locul, în așteptarea Cristinei, gazda mea de azi și proprietara grădinii, moștenire de familie. Adresa Păstorilor 20 a devenit un spațiu complex și dedicat provocărilor, grație unei echipe pe măsură. Așa s-a născut proiectul Grădinescu - Geenfeel.
Негізгі бет Proiectul Grădinescu: Tradiția grădinarilor din Ronaț merge mai departe
Пікірлер: 1