Cinstit din secolul V, cu biserici închinate lui (în Mira Lichiei și Constantinopol) și atestate, după unii, din același secol V (construite de Împăratul Teodosie cel Mic) și, în mod sigur în prima parte din secolul VI, viața sa redactată ulterior (în secolul secolul VIII de Arhimandritul Mihail; cea originară, din secolele IV-V, menționată de Eustratie din Constantinopol în secolul VI, este considerată pierdută) conține aspecte dezbătute istoric, interferate din viața altui Sfânt Nicolae (al Sionului, care a fost episcop tot în zona Lichiei, la Pinara Lichiei, dar în secolul VI, și a cărui viață pomenește de existența în prima jumătate a secolul VI a unei biserici și a unei zile de sărbătoare dedicate în Mira Sfântului Nicolae al Mirelor Lichiei) ori probabil fictive (palma dată ereticului Arie la Sinodul I Ecumenic nu apare decât într-o scriere occidentală foarte târzie, din secolul XIV).
O întrebare care merită un răspuns: unde se păstrează sfintele moaște ale Sf. Nicolae al Sionului?
Prezentare carte ce conține un larg studiu istorico-critic al izvoarelor istorice (traducere proaspăt publicată de editura Arhiepiscopiei Bucureștilor).
Link spre carte: basilica.ro/ed...
Un aspect interesant este acela că pe seama Sf. Nicolae al Mirelor Lichiei se pune o minune identică cu cea prin care se spune că Sf. Spiridon al Trimitundei a ilustrat taina Sfintei Treimi, anume minunea cărămizii care se desface in apă, foc și pământ.
Un alt aspect teologic care merită remarcat pentru că în icoanele moderne uneori nu se tine seama de el: Sfântul se reprezintă corect în iconografie fără mitră și fără sacos, ci cu felon (mitra imitând coroana imperială și sacosul importat tot de la împărății romani vor fi purtate cam din secolul V de către Patriarhii Constantinopolului și de abia mult mai târziu de către episcopii din provincii), binecuvântând cu mâna dreaptă:
«Conform Erminiei picturii bizantine a lui Dionisie din Furna, Sfântul Ierarh Nicolae este zugrăvit sub chipul unui bătrân pleșuv, având barba rotundă. El este reprezentat fără mitră, cu fruntea înaltă (simbol al înțelepciunii), și cu puțin păr alb în centru. Sfântul este îmbrăcat în felon, nu în sacos, peste care are omoforul. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie, iar cu cea dreaptă binecuvântează. Uneori, Sfântul Nicolae este reprezentat ținând în mâna stângă o biserică, iar în mâna dreaptă o sabie (simbolul înarmării sale duhovnicești). Aceste obiecte scot în evidență personalitatea sfântului, ca luptător intransigent pentru credința curată și ca apărător al turmei sale împotriva ereziilor.»
(vezi: doxologia.ro/l...)
Alte resurse pentru afirmațiile din emisiune:
www.academia.e...
ziarullumina.r...
basilica.ro/sf...
ro.orthodoxwik...
ro.m.wikipedia...
Vă rugăm să apreciați cu like&share videoclipul și să vă abonați la acest canal (apăsând butonul „Subscribe”) pentru a fi la zi cu noile postări și a sprijini dezvoltarea canalului!
Негізгі бет Sf. NICOLAE. Aspecte dezbătute, interferate ori fictive din viața sa. Doi sfinți? Prezentare carte
Пікірлер: 1