După ce maghiarii s-au stabilit în Panonia, a început să le facă cu ochiul pământul din Transilvania. Din nefericire pentru ei, cronicarii vremii au început să scrie despre cnezatele și voievodatele române, așa că nu mai puteau pretinde că au găsit în Transilvania doar turme de oi și maxim un cioban.
Cronica lui Anonymus, notarul Regelui Ungariei, Bella al III-lea, notează prin secolul al XII-lea că, în secolul IX, românii din Transilvania și maghiarii erau deja în conflict pentru că aceștia din urmă căutau să se extindă.
Acest document vorbește despre 3 mari Voievodate transilvănene:
Voievodatul lui Menumorut, situat în Maramureș și Crișana, cu centrul la Biharea
Voievodatul lui Glad, din Banat, cu centrul la Cuvin Și Voievodatul lui Gelu din centrul Transilvaniei, cu reședința la Dăbâca
Dintre toți acești voievozi, Anonymus îl numește blach, adică român, doar pe Gelu. Asta se întâmpla și pentru că populația Transilvaniei nu era alcătuită doar din români. Cronica aceasta a fost contestată de maghiar și austrieci chiar și acum 2-3 secole, dar, argumentele maghiarilor nu s-au prea susținut.
Problema Transilvaniei a fost că regatul Ungar devenea tot mai solid și cu o dorință de expansiune tot mai mare, iar voievodatele române nu prea mai făceau față presiunilor.
Astfel, la 1003, regele maghiar Ștefan I, îl înfrânge, destul de greu, ce-i drept, pe Gyla, cel ce preluase voievodatul lui Gelu. După și Banatul lui Glad, condus la început de secol XI de Ahtum, este preluat de unguri. -
Ca să se asigure de dominația asupra populației de români din Transilvania, ungurii încep să aducă în teritoriu foarte mulți imigranți:
Sudul Transilvaniei era controlat direct de regatul ungar
În Bihor, Subcarpații răsăriteni și zona Târnavelor au fost aduși secuii
Sașii, poate cea mai important popor migrator din Transilvania, au fost și ei trimiși în zona Târnavelor, în regiunea Orăștiei și a Sibiului, dar și în sud-estul Transilvaniei. Aceștia au avut un aport incontestabil de mare în procesul de urbanizare a zonelor lor de influență.
In 1211 regele Andrei al II-lea al Ungariei, instalează în Țara Bârsei Ordinul Cavalerilor Teutoni. Ei trebuiau să oprească invazia cumanilor, dar să și dea o mână de ajutor pentru ca regatul ungar să se extindă și dincolo de Carpați.
Maghiarii încercau să domine economic și politic Transilvania, si in 1111 au încercat chiar să transforme regiunea într-un principat maghiar. Demersul lor de atunci nu a reușit, căci pe la 1176 este menționat Leustachiu Voievod în Transilvania. Faptul că Ungaria nu a reușit să transforme Transilvania este un semn al faptului că românii de acolo reușiseră să își păstreze o notă individuală serioasă.
În zonele de margine ale Transilvaniei, aproape de Carpați, o parte dintre țări, respectiv Țara Bârsei, Țara Amlașului, Țara Făgărașului și Țara Maramureșului, reușesc să supraviețuiască pentru o perioadă mai lungă de timp. Aceste țări au inspirat și formarea principatelor din exteriorul Carpaților.
Potrivit documentelor de la acea vreme, când Ungaria a pus stăpânire pe Transilvania, în teorie, trebuia să existe un raport de colaborare între națiunile privilegiate și oamenii de rând. Acea categorie a națiunilor privilegiate era formată din nobilimea maghiară, patriciatul săsesc și fruntașii secuilor. Chiar și o parte din românii de frunte ai Transilvaniei au făcut la început parte din rândul națiunilor privilegiate, dar treptat regele Ungariei i-a îndepărtat din viața publică. Practic, Ludovic I, la 1366, a condiționat apartenența la aceasta categorie privilegiată de apartenența la catolicism. Și astfel i-a exclus pe români din viața publică transilvăneană.
După ce regatul maghiar a pus stăpânire, așa cum se cuvine, pe Transilvania a început să o reorganizeze. Ungurii aveau comitate, iar secuii aveau scaune. Ok... asta n-a sunat prea bine, dar așa se numeau la ei posturile de conducere. Probabil pentru că n-aveau bani de tron, ci doar de un scaun, așa că la ei conducătorul era pus pe scaun, nu pe tron. Sașii nu erau în șase saci, dar aveau și ei 7 scaune și vreo 2 districte, iar românii rămăseseră cu districte și țări.
Peste toate astea, mai aveau și-un voievod. Un fel de reprezentant al regelui în teritoriu. Deci, nu era numit de boieri și nici nu-și cumpăra domnia de la cineva. Nu făcea prea multe, dar măcar dădea impresia că totul e sub controlul regelui maghiar.
Au ținut-o așa încă vreo două secole și,
În 1526 vin turcii în vizită. Nu cu ceai, cu tunuri. În 1541 regatul ungar se prăbușește și își pierde orice fel de influență.
Pământul românesc de la nord de Carpați devine Principat autonom sub suzeranitate otomană.
Românii nu doar că nu mai făceau parte din instituțiile de conducere, dar sunt excluși aproape complet din viața publică, iar religia ortodoxă nu era printre religiile acceptate oficial.
Негізгі бет Transilvania de-a lungul istoriei
Пікірлер: 7