versuri: Eduard Stoica
poezia a fost scrisă în 5 noiembrie 2010, la trecerea în neființă a marelui poet Adrian Păunescu.
Adio, dar rămâi mereu cu mine…
Sub umbra ta, e ca un naufragiu
Ceea ce scriu - sărac, analfabet -
Dar astfel simt să îţi aduc omagiu
La ceasul ăsta, DOMNULE POET!
N-am fost, nu sunt şi nu voi fi vreodată
Un fir de praf în vastu-ţi univers,
În lumea ta înaltă şi curată,
Dar vreau să-ţi spun ”ADIO!” cu un vers.
Acum, când cripta neagră stă căscată
Ca să înghită ultimul titan,
Simt iarăşi c-am rămas fără de tată
Căci asta mi-ai fost mie, Adrian!
Atât mai am, o curiozitate
Ce leagă viitorul de trecut:
Cum să trăiesc cu numai jumătate
Din sufletul pe care l-am avut
Cu tine îmi îngrop adolescenţa
Şi anii tinereții, dar - te rog! -
Fă-mă să-ți simt alăturea prezenţa,
Chiar dacă vii în chip de inorog...
Te văd plecând acum pentru vecie
Pe drumul tău, tăcut şi liniştit,
Dar lacrima-mi ascunde-o bucurie:
Azi, poate ai aflat cât te-am iubit!
Негізгі бет Walter Ghicolescu - Adio, dar rămâi mereu cu mine
Пікірлер: 16